miercuri, 11 iunie 2014



http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2014/06/11/invat-sa-vorbesc-corect-si-sa-fiu-mai-intelept/

Invat sa vorbesc corect si sa fiu mai intelept


Va voi prezenta astazi un material foarte interesant si practic, extrem de util atat pentru corectarea pronuntiei copiilor, cat si pentru consilierea psihologica a acestora.Cartea am achizitionat-o in urma cu ceva timp din magazinul nostru indragitJucarii vorbarete ( si link catre carte aici ). Se adreseaza logopezilor, psihologilor, dar si educatorilor si parintilor care doresc sa se implice activ in corectarea pronuntiei copiilor si sa contribuie la dezvoltarea personala a acestora. Materialul contine :
-50 de poezii terapeutice insotite de imagini reprezentative
- 50 de activitati logopedice
- 50 de activitati de consiliere psihologica
Poeziile au fost concepute pentru corectarea sunetelor mai dificil de pronuntat : ” l”, ” f”, ” v”, ” s”, “z”, “ț, ș.
Pentru fiecare litera in parte, sunt 4 sau 5 poezioare hazlii, in care aceasta litera se intalneste foarte des. Totodata, se doreste consolidarea acestui sunet, dezvoltarea auzului fonematic, diferentierea fonematica a sunetului respectiv.
Pentru ca poezioarele sunt si terapeutice, in functie de tematica acestora, se urmareste dezvoltarea comportamentului prosocial, dezvoltarea abilitatii de rezolvarea a problemelor, constientizarea importantei de a gandi inainte de a actiona, constientizarea existentei consecintelor negative sau pozitive in functie de comportament, asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea propriilor sarcini, dezvoltarea abilitatii de relationare pozitive cu ceilalti si multe altele. Puteti urmari o parte din cuprinsul acesteia.


La sfarsitul cartii sunt fise de lucru pentru fiecare poezie in parte.
Haideti sa vedeti cum am folosit noi cartea pentru consolidarea sunetului s,  pe care baietii mei il pronunta de multe ori ș.
Am citit pe rand doua poezii : una despre doua muste Sora si Sara  si alta, despre lacusta Săndel.
Li se sugereaza celor care lucreaza cu cei mici ce materiale sa foloseasca in timpul lectiei. Acestea sunt simple, la indemna oricui.
Pentru poezia  Sara, Sora si Slanina,  noi am desenat cele doua muste si am gasit o felie de sunca  ( de jucarie, bineinteles) printre jucariile noastre.

Sara, musca cea sfioasa
A intrat la noi in casa. 
Sta ascunsa dupa masa, 
Nu cuteaza ca sa vina
Sa se suie pe slanina. 
Vine Sora, musca slaba,
Pe Sara nu sta s-o vada….


Dupa citirea poezioarei , s-a incins o discutie intre cele doua muste.
Am mai citit inca o data poezia, foarte rar si i-am rugat ca oride cate ori aud sunetul  sa spuna Ț  bazz . :)
L-am rugat apoi pe D. sa sublinieze toate cuvintele care contineau sunetul  din poezie.

Au urmat apoi diferite intrebari :
-Cum le cheama pe cele doua muste?
Cum este musca Sara?
Cum este musca Sora
Stapanii sunt acasa?
Unde sta ascunsa musca Sara?
Pentru partea psihologica, se va discuta cu cei mici despre timiditate. Ni se ofereau si multe intrebari ajutatoare:
Cu cine crezi ca te asemeni, cu Sara sau cu Sora? De ce?
Care musca ti-ar fi placut mai mult sa fii: musca timida sau musca curajoasa?

Poezioara  Sandalele lui Sandel

Fragment
Pe o frunza de spanac
Stă Săndel cam supărat.
Și-a pierdut a lui sandale
Intr-o oala cu sarmale. 

Cine m-o fi pus pe mine, 
O lăcustă mititică, 
De pisică să n-am frică
Și s-ascult de-a mea burtică?

Ca materiale , ni s-a sugerat sa folosim ori hartie colorata ( galbena si rosie) sau plastilina.
Noi am facut oala cu sarmale si baietii au pregatit din plastilina galbena sarmalutele. Am facut si papuceii rosii ai lacustei Sandel.


Ne-am jucat un joculet haios.
Pe palma mea am desenat o pisica  si pe palmele lor, fetisoara lacustei Sandel. Nu va asteptati la cine stie ce desene artistice :) – ideea in sine conteaza :).

Sandel trebuia sa isi recupereze papuceii din oala cu sarmale. Dar, ca sa faca asta, trebuiau sa spuna un cuvant cu litera s inainte d e a-i prinde pisica. Aveau manuta deasupra castronasului cu bilutele din plastilina. Cand spuneau repede un cuvant cu litera , puteau scoate o sarmaluta de acolo. Cand le terminau pe toate, aveau voie sa ia papuceii :).  L-am jucat pe rand, cu fiecare dintre ei si tare s-au mai distrat.
Micutul A. tare fericit ca a reusit sa recupereze papuceii :)

Poeziile au fost concepute pentru copilasii cu varste cuprinse intre 3-7 ani, deci puteti adapta  indicatiile de lucru dupa cum doriti.
Eu l-am mai rugat pe D. sa-mi scrie pe o tablita , dupa dictare, cuvinte care incep cu litera s si ș. 
Am impartit tablita in doua coloane. El trebuia sa le treaca pe cele care incep cu s intr-o parte si pe cele care contineau sunetul ș in cealalta coloana.  Ei, si am dedus unde va gresi :). Pentru ca el pronunta de multe ori ș in loc de , unele cuvinte care incep cu s , le-a scris gresit, cu ș. Dar, in urma multelor noastre exercitii, in timp se va corecta :).
Va recomand cu mare drag acest manual ( asa ii spun eu, pentru ca este complex si o adevarata comoara pentru cei ce vor sa lucreze cu cei mici pe mai multe planuri).  Pretul acestuia este pe deplin justificat : pentru fiecare sunet in parte aveti zeci de idei , ce se vor regasi in zeci de ore de lucru/ de joaca.
Spor la invatat ! :)

duminică, 8 iunie 2014


Vineri, 6 iunie ne-am jucat altfel, am simţit cuvintele şi le-am scris folosind tastatura calculatorului. Iată ce a ieşit! Fiecare copil îşi va recunoaşte în mod sigur "duetul". ( A se traduce - cele două cuvinte scrise.)
RESPONSABILITATE
MARIA
MAMA
TATI
GHEORGHE
PRAJITURI
DAVID
ALEX
MERE
INIMA
FLOARE
SARBATOARE
   ARMATA
MESSI
ABECEDAR
FLUTURE
FATA
SABRINA
ANCA
DAMARIS
SAMUEL
ALINA
ANDREI
ELEV
DESEN
URA
PLASTELINA
SAPTAMANA
JOCURI
 SOARE
DUMINICA
AFARA
PRAJITURA
PANDA 
FLUTURE
PISICA
INGHETATA
MAI
URS
LUP
LUNI
ZAMBILA
FLOARE



Pietrele lui Aston

Pietrele – mici, mari, netede, aspre, rotunde, diforme….toate sunt fascinante pentru copii! “Cum de sunt asa de tari? Oare au viata, oare pot vorbi? Din ce tara vin? “
Ne-am intalnit, inca de dimineata cu un maare colectionar de pietre. Era dragut imbracat : cu o salopeta verde, o caciulita impletita pestrita si ghetute rosii din cauciuc. S-a prezentat ca fiind ” Aston”. Le-a spus ursuletilor ca el adora pietrele de orice fel.
” Daa?? Iti plac mult? , il intrebara ei. stai sa vezi cate pietre am strans noi aseara! Le-am si spalat!

Lui Aston ii licareau ochii de bucurie! Ooo, nu v-am spus cine este micutul Aston! Este un catelus mic si dulce.

” Aston, vrei sa stii ce poti face cu pietrele? “
Hai sa numaram cate chestii se pot face cu pietricele!”, i-au propus ursuletii .

1. Poti desena!
O casa, un tren, o masina, ce vrei tu!

2. Poti face o colectie si le poti tine intr-o cutie speciala.
3. Le poti studia: ce nuante au, ce forme, etc…
4. Poti sa scrii nume si alte cuvinte

5. Poti sa le arunci intr-o balta si sa faci un concurs : care arunca mai departe ?

6. Le poti picta
Si l-am invitat sa picteze alaturi de noi.


7. Poti face chestii amuzante- de exemplu sa pui pietrele intr-o cutie cu piciorul:D


8. Daca esti intr-o tabara si vrei sa aprinzi un foc, poti face scantei cu pietrele :). Inainte, asa obtineau oamenii focul. Ia uite cum miroase daca freci tare doua pietre una de cealalta! Incercati si voi!

” Ei”, le-a spus Aston- “vreau sa va conduc spre o surpriza. Din pietrele voastre faceti un drumusor luuung pana va spun eu sa va opriti. De fapt, va veti opri, pana cand drumul vostru din pietre va ajunge la surpriza!”

Si cand au ajuns…ce sa vezi- drumul ii ducea la o carte frumooooasa si  mare  . Si cine era pe coperta ei? Micutul si dragutul Aston!
Era o surpriza de la o editura de carti ce iubeste muuult copiii: editura Cartea Copiilor. Ursuletii mei cunosc aceasta editura dupa un micut simbol : o carte sub care se adapostesc cativa copilasi :). Multumim din toata inima, pentru surpriza minunata! :)

Cu mare nerabdare am citit cartea- abia asteptam sa vedem cine este Aston si sa intram in lumea lui.
Aston era un micut catelus maroniu. Traia intr-o  familie simpatica- parintii lui aveau hobby-uri tare dragute: mama canta la chitara si tata impletea.
Intr-o zi, mergand cu mama la cumparaturi, Aston a gasit o piatra- era asa de rece si de singura. Si a luat-o acasa. Din ziua aceea, pe unde mergea, gasea tot felul de pietre- si toate erau singure  reci si triste si aveau nevoie de protectia lui.

Tatal le impletise caciulite care as le tina de cald. :)
Dar, in curand, colectia lui devenise oarecum suparatoare pentru parinti- nu mai aveau loc in casa. Dar cum puteau sa-i spuna lui Aston? Stiau ca sufletelul lui s-ar intrista…

Si ca niste parinti intelepti, i-au propus o calatorie pe malul unei ape insorite….Micutul Aston si-a luat intr-o cutie mare de chitara toate pietrele lui. Dar, pe malul apei erau si alte pietre. si acestea nu erau nici singure, nici reci…ci calde si foarte multe.
Tatal i-a propus sa le lase acolo, pentru ca  sigur ar fi incantate sa stea intre atatea prietene.
Cu greu… Aston… a acceptat…fetisoara lui imi aduce aminte de fetisoarele copiilor mei atunci cand ii rog sa renunte la ceva  :) Aston nu era pe deplin convins ca pietrele lui vor fi bine acolo.


Dar in cele din urma, se intoarce fara pietre si ducand singurel cutia de la chitara….
Parintii rasufla usurati : era goala! si totusi…nu! ceva zanganea acolo….. :)
Si….povestea continua…si continua….si continua :)

Pare o povestioara simpla, dar, dupa parerea mea, cu profunde implicatii psihologice.
Aston este de fapt copilasul de 4-6 anisori, ce adora sa stranga diferite nimicuturi pentru ca toate i se pare sclipitoare, speciale, unice. Copiii se ataseaza enorm de comorile lor , chiar daca acestea sunt doar niste biete pietre. Si micutul A. , ia pietrele ce le gaseste in drum. Le strange in cosuletul de la tricicleta lui. Si uneori, ne tot oprim. Nu pot spune ca nu i-am zis si eu : mami, gata! ai destule pietre! Lor li se pare ca fiecare piatra trebuie luata, ca fiecare e speciala  :).  Si sigur, daca va renunta la ceva, mai tarziu , cu siguranta vor fi alte minuni de descoperit… tot asa cum a fost si cu micutul Aston. :)
D. are borcanelul lui cu minuni. I l-a aratat si lui Aston… a mai renuntat el la unele pentru ca deja nu mai aveau loc in borcans si le lasa peste tot prin casa si le pierdea.
E un lucru bun sa  ii lasam, sa-i incurajam pe cei mici sa aiba prorpiile lor colectii : de monede, pietre, nasturi – isi vor ocupa timpul cu ceva mult mai placut.  Daca ne deranjeaza sa tot calcam pe pietre sau cien stie ce alte minunatii strang ei, le putem oferi cutii speciale in care sa le stranga. Eu reciclez cutiile de la inghetata , special pentru asa ceva.

L-am intrebat pe D. ” Cum crezi ca au procedat parintii lui Aston? Stii ca erau destul de necajiti ca li se umpluse casa de pietre.. “
Am concluzionat ca ei au fost niste parinti tare intelepti. L-au condus, cu pasi inceti pe Aston spre decizia corecta. Sunt lucruri la care trebuie sa renunti in viata. Puteau pur si simplu sa-i spuna: ” ia pietroaiele astea din casa! sau am sa ti le arunc daca le tot lasi peste tot!
Cu multa dragoste, copiii pot fi ajutati sa ia cele mai intelepte decizii :). Fara sa-i amenintam…fara sa-i fortam… doar sa avem destul intelepciune sa ne distram alaturi de ei, sa nu luam totul in serios… si noi am fost copii :).
Daca aveti de facut micutului vostru un dar special, va asigur ca aceastacarte este un cadou deosebit- mergeti intr-o zi impreuna la strans pietricele, faceti concurs: care le gaseste pe cele mai frumoase si apoi, oferiti-i in dar cartea “Pietrele lui Aston”  , cititi-o si bucurati-va impreuna! Va asigur ca veti petrece clipe de neuitat! :)

vineri, 9 mai 2014



Cum sã îl distrugeţi, în mod eficient, pe copilul vostru!

Când va începe sã vorbeascã urât şi sã ocãrascã, voi sã râdeţi. Astfel îl veţi face sã înţeleagã cã este foarte "deştept"!
Încã de când este mic, sã nu îi refuzaţi absolut nimic. Daţi-i orice îşi doreşte, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creşte şi va crede cã toţi îi sunt datori cu toate şi cã are numai drepturi.
Când va începe sã vorbeascã urât şi sã ocãrascã, voi sã râdeţi. Astfel îl veţi face sã înţeleagã cã este foarte "deştept"!.
Nu îi spuneţi niciodatã: "Aceasta este o faptã rea!" Aşa spun numai cei cu concepţii învechite. Când mai târziu va creşte şi va întâlni greutãţile vieţii sau ceva rãu i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea cã societatea este aceea care îl nedreptãţeşte.
Sã adunaţi voi, ceea ce el aruncã încolo şi încoace - cãrţi, haine, pantofi ...- Sã nu îi spuneţi niciodatã: "Adunã-le, pune-le la loc!" Astfel va crede cã mama este roaba sa, şi cã pentru toate sunt responsabili ceilalţi.
Lãsaţi-l sã vadã orice (mai ales la televizor) şi sã citeascã de toate, fãrã sã îl îndrumaţi niciodatã. Copilul vostru este genial şi ştie sã facã distincţie! Educaţia lui va fi astfel foarte vastã!
Sã nu îi daţi nici un fel de educaţie duhovniceascã. Sã vorbiţi în bãtaie de joc despre credinţã, Bisericã, preoţi şi despre toţi aceia care îi urmeazã. Când copilul va creşte, "va putea alege şi singur".
Daţi-i din belşug bani de cheltuialã, ca nu cumva sã se simtã mai prejos decât ceilalţi copii şi "ca sã nu ducã lipsã, aşa cum am dus noi". Când va creşte mare, va fi sigur cã valoarea unui om se judecã dupã câţi bani are, indiferent de modul prin care i-a dobândit.
Sã nu îi spuneţi niciodatã: "Fã asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se va simţi presat; nu respectaţi libertatea şi personalitatea lui. Se poate chiar sã îi provocaţi... anumite traume psihice! Atunci când va creşte va crede cã în viaţã trebuie numai sã porunceşti şi sã nu asculţi niciodatã de nimeni.
Sã vã certaţi, sã vã ocãrâţi, sã vã jigniţi unul pe celãlalt în faţa copiilor fãrã nici o ruşine. (Nu vã îngrijoraţi, nu îi veţi provoca astfel nici un fel de traumã psihicã! ). Mai târziu, când se va cãsãtori, i se va pãrea normal sã facã aceleaşi lucruri.
Când va începe sã cunoascã plãcerile trupeşti şi sã se afunde în plasa acestora, voi sã vã faceţi cã nu observaţi. Sã nu îi vorbiţi, sã nu îl îndrumaţi, sã nu îl sfãtuiţi. Lãsaţi-l sã se izbeascã singur de probleme, "de vreme ce aşa este firesc".
Sã îi luaţi întotdeauna apãrarea faţã de profesori sau vecini. Sã nu credeţi niciodatã cã "îngeraşul vostru" poate sã facã obrãznicii şi fapte rele. Certaţi-vã cu aceia care vã atrag atenţia în mod prietenesc şi bine intenţionat. Sunt invidioşi şi defãimãtori.
Când veţi merge la secţia de poliție, unde l-au arestat pentru cã a furat bani sau a consumat droguri, strigaţi cu putere în faţa tuturor cã este un copil rãu, un hoţ, cã v-aţi jertfit pentru binele lui dar nu aţi reuşit niciodatã sã îl faceţi sã înţeleagã. Astfel, voi veţi ieși basma curatã, justificaţi în faţa celorlalţi.
            Pregãtiţi-vã pentru o viaţã plinã de durere şi tristeţe. O veţi avea!
(Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk, Mamă, ai grijă! : Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p.33)


ABECEDAR ONLINE
http://temp.directdesign.ro/abecedar/index.php?sterge=y

marți, 29 aprilie 2014



Foarte frumos şi util de realizat - învăţăm ceasul!











joi, 17 aprilie 2014




                                                 DE PAŞTI





PENTRU FAMILIE


miercuri, 26 martie 2014

luni, 17 martie 2014



Cele mai bune 4 exercitii ca sa cresti un copil inteligent emotional

Trimite articolul pe facebookTrimite articolul pe Google PlusTrimite articolul pe email
Un copil inteligent emotional are mai multe atu-uri fata de unul inteligent... si atat. Cum asa?! Pentru ca in grupul de copii si, mai tarziu, de adulti, el va fi iubit si acceptat in functie de cum se poarta cu ceilalti... mai degraba decat in functie de cat este de destept. Inteligenta iti atrage admiratie, dar inteligenta emotionala este cea care iti atrage simpatie si chiar succes.
Cercetatorii studiaza inteligenta emotionala de mai bine de 30 de ani. Dar, cel mai probabil, iti este cunoscuta din cartea lui Daniel Goleman, pentru ca el a popularizat-o. Asadar, despre ce vorbesteinteligenta emotionala? Despre capacitatea unui om de a fi inteligent pe plan afectiv, nu intelectual. Un micut inteligent emotional se deosebeste de alti copii, prin cat mai multe din comportamentele urmatoare:
interactioneaza armonios cu ceilalti copii si cu adultii
- stie sa negocieze si sa comunice lucrul pe care il doreste
- se pricepe sa evite ori dezactiveze un conflict cu alt copil
- ia in calcul dorintele altora si le anticipeaza nevoile
- are mai putine accese de furie si de nerabdare (spre exemplu, nu izbucneste atunci cand ti-au venit toti cunoscutii in vizita)
- sunt placuti de alti copii
se concentreaza cu destul de multa usurinta la sarcinile pe care le au de facut (la gradi, de exemplu) si nu se plictisesc imediat
- poate accepta sa isi amane implinirea dorintelor, fara sa fie deosebit de frustrat

Copilul meu este mai fericit daca are inteligenta emotionala?

Studiile ne sugereaza ca da. Se pare ca acei copii cu un nivel ridicat de inteligenta emotionala ajung, in timp, adulti mai echilibrati, cu o cariera promitatoare, mai putin amenintati de divort si mai satisfacuti de viata decat restul oamenilor. Inca din scoala primara, acesti copii au mai putine dificultati de integrare sau de comportament si, in schimb, mai multi prieteni.
Poza prescolari fericiti  
Pe de alta parte, copilasii carora nu le-a fost dezvoltata inteligenta emotionala se plang adeseori ca sunt ingrijorati, tristi sau nefericiti. Ei se arata mai degraba tematori in situatiile noi si in interactiunile cu alti copii, asa ca vor prefera sa ramana in preajma prietenilor deja stabili si in contexte familiare. In plus, nu se simt pregatiti sa rezolve probleme cotidiene care apar, panicandu-se usor si renuntand sa mai incerce...

Atunci, cum dezvolt inteligenta emotionala a copilului meu?

Ne bucuram ca ai pus intrebarea asta. Tu, ca parinte, stimulezi sau inhibi, fara sa iti dai seama, inteligenta emotionala a copilului tau. Pentru ca tu esti un model pentru el, inca de cand este prescolar: acum invata sa "citeasca" emotiile pe fata ta, chiar atunci cand tu spui altceva (incruntarea, zambetul, buzele lasate in jos si alte indicii...). La fel, si dinamica dintre parinti este esentiala: asa cum vede la voi doi ca se rezolva o problema si ca se abordeaza un conflict, asa va proceda si el fata de alti copii.
 Poza bebelus adorabil, frumos, ochi albastri


Fii convinsa ca, le fel cum o clasa de elevi muncitori si apreciati il impulsioneaza pe copil sa intre in competitie pe plan intelectual, tot asa se intampla si cu mediul familial si inteligenta emotionala. Acolo unde parintii se ocupa de inteligenta emotionala proprie si a copilului lor, micutul va deprinde repede modalitatile noi de manifestare a emotiilor. Asa ca iti recomandam 4 activitati sau exercitii care incita inteligenta emotionala a copilului tau... alaturi de a ta.

1. Invata copilul sa isi traiasca emotiile, asa cum vin

Da, este un exercitiu... poate si pentru tine, nu numai pentru micut. Asta inseamna ca in loc de "Nu mai plange, mami, ca esti baiat mare!" sau de "Pune mana pe iepuras, ce te sperii asa, ca nu te musca!", sa incerci altceva. Copiii au multe emotii. Un micut care plange, este impins de catre o emotie sa planga. Este foarte important ca parintii ca inteleaga asta! Copilul care se sperie de iepuras, chiar simte teama si, probabil, surpriza. Atunci cand urla si se tavaleste pe jos (sau poate ca tu ai un copil mai cuminte), micutul este controlat de furie sau nemultumire.
Si atunci, ce avem de facut? Sa ne amintim ca numai comportamentul micutului este intolerabil, nu si emotia. In spatele comportamentului copilului este o emotie care se vrea acceptata. Ca sa micsoram sau ca sa indepartam comportamentul, avem nevoie sa acceptam emotia din spatele lui. Mai ales ca cei mici chiar nu isi pot reprima sau nega afectele, ele sunt mai puternice decat vointa lor. De ce sa pedepsim copilul pentru ceva de care el nu este responsabil?
Exista o vorba care spune "Ceea ce nu imbratisezi, nu poti vindeca". Asa ca tu, ca mama, ai responsabilitatea sa accepti emotiile copilului, asa cum vin, si sa le "imbratisezi". Daca vrei ca cel mic sa nu mai fie atat de furios si de ostil, inseamna ca, mai intai, accepti ca el se simte asa: furios si ostil.
Cum invatati sa traiti emotiile, asa cum vin? Psihoterapeutii numesc asta "continere". Il contii pe cel mic: ii dai voie sa se simta furios si verbalizezi tu, in locul lui, starea pe care acesta o are. I-o observi siil "insotesti" in valul de emotie, care il ia pe sus.
Nu il certi pentru ceea ce simte, ci pui degetul pe emotie, aratandu-i ca il intelegi si ca il accepti, cu tot cu emotia negativa. Ii exprimi emotia pe care el nu stie inca sa o verbalizeze: "Vad ca esti tare furios / vad ca te simti frustrat si nerabdator ca nu reusesti sa legi sireturile astea la pantofi. Inteleg ca de-asta ai aruncat cu ei cat colo. Imi amintesc ce ma infuriau si pe mine, cand invatam si eu sa fac nod."
 Poza mama si copilul se joaca
Abia apoi puteti ajunge, impreuna, in punctul in care sa ii oferi si sa primeasca ajutor. "Haide sa vedem impreuna, ce zici, crezi ca merita sa ma lasi sa te ajut? Mai degraba decat sa arunci cu pantofii in perete. Imi dau seama cat de dificil si de enervant este."

2. Foloseste cuvinte cat mai diverse pentru a denumi emotiile

Cu cat mai multe cuvinte folosesti pentru a descrie emotiile, cu atat devine micutul mai conectat la lumea lui afectiva. De obicei, recurgem la adjective comune (trist, suparat, nervos, bucuros, fericit, speriat) si la aceleasi, in fiecare situatie... Dar nuantele sunt importante: haide sa invatam sa le folosim, atunci cand descriem sentimentele noastre ori ale celui mic. Ma simt: iritat, indignat, frustrat, epuizat, obosit, anxios, ingrijorat, preocupat, alarmat, dezamagit, nerabdator, incantat, entuziasmat, plin de speranta, interesat, optimist, calm, echilibrat, impacat, plictisit, depasit, furios, mandru, satisfacut, incurajat... si tot asa. Astfel de adjective sunt "prinse" cu rapiditate de copil, daca le folosim atunci cand identificam emotia, ca atare, la el sau la noi.
 Poza copii mici la laptop
Copiii invata foarte repede sa distinga emotiile, ei le "simt" mai rapid decat adultii. Pentru ca si ei se izbesc de ele, in toata varietatea lor, in fiecare zi: la joaca, la alti copii, in raport cu parintii, in vise, in desenele animate pe care le vad sau in povestile pe care i le cititi. Nu au nevoie decat de o eticheta clara pentru fiecare, ca sa le poata identifica si exprima. Inteligenta emotionala a micutului se dezvolta daca facem asta si se plafoneaza, se sufoca, daca nu o stimulam in acest fel...

3. Jucati-va de-a "start si stop"

Inca de cand este foarte micut, astfel de jocuri ii fac mare placere. Rolul lor este de a-l invata pe copil sa isi controleze corpul. Acest control este o componenta importanta a inteligentei emotionale. Pe masura ce creste, isi va controla impulsurile si afectele. Deocamdata, ii este mai usor sa isi controleze corpul - asa ca de aici trebuie sa incepem. In plus, este distractiv.
Noi de exemplu, cand eram mici, jucam "Prinsa pe animale". Acest joc intra in categoria "Start / Stop". Mai ales ca iti cere sa te opresti in pozitii amuzante.
Dupa ce prinde gustul jocurilor, il poti obisnui cu "Stai", folosindu-l in contexte cotidiene. Ai sa vezi ca poate fi cazul mai des decat iti dai seama acum. Si se va dovedi chiar util. Cand este pe punctul de a varsa paharul cu lapte pe canapea, pentru ca uita ca are lichid in el. Cand ameninta sa arunce cu telefonul mobil, ca sa il urneasca pe Grivei sa ii vina cu el in dinti. Cand carioca fosforescenta mai are doar cateva secunde pana la contactul cu bonurile de masa... Toate aceste situatii pot fi oprite la timp, cu un "Stai".
Mai intai, pentru ca nu suna amenintator pentru copil. Nu se va speria, pentru ca l-a invatat in joaca. Apoi, pentru ca micutul reactioneaza prompt la el. Tot de la joaca, micutul a invatat ca, la "Stai", te opresti in pozitia in care esti in acel moment, orice ai face atunci...

4. Stiai ca rabdarea are muschi?

Oho, rabdarea are mult de-a face cu inteligenta emotionala si, mai ales, are muschi. Adica poate fi antrenata... si necesita antrenament constant, pe lungi perioade de timp si inceput cat mai devreme.Cum antrenam rabdarea?
Ori de cate ori il observi pe pustiul tau ca este intr-o stare de spirit pozitiva si crezi ca poate face fata, practicati rabdarea. Si fa-l constient ca faceti asta. De exemplu, la coada la supermarket. "Stii ce facem acum acum, mami? Ne antrenam muschii rabdarii."Explica-i ca rabdarea poate fi de mai scurta sau de mai lunga durata. Un intelept spunea ca sufletul nu are intotdeauna aceeasi putere.
Deci, uneori poti sa fii mai rabdator, iar uneori poti chiar sa simti ca explodezi! Rabdarea ta poate fi la limita. Copilul are nevoie sa stie ambele aspecte: si ca rabdarea poate fi antrenata, prin exercititu, si ca, uneori, este normal sa simti ca nu mai poti.  
 Poza fetita frumoasa, senina, zambitoare, cu codite
Si intreaba-l, analizati impreuna cum va simtiti acum: "Ma simt in stare sa astept la coada? Cat de multa rabdare pot acum sa am? Oare pot incerca sa mai trag de ea? Ia sa vedem, hai sa mai asteptam putin. Daca reusim sa mai avem putina rabdare, ajungem la casa si achitam cumparaturile, adica si masinuta asta pe care sa o plimbi apoi pe afara. Ma motiveaza asta sau pur si simplu nu mai pot sa astept?"